vineri, 21 august 2009

Ziua 1 - "Vulgaria"

Pe 3 august, intr-o zi de luni, am plecat din nou, dupa un an de absenta si de asteptare, spre insorita Grecie. De data asta, am pornit la drum deja initiati intr-o parte din tainele ei, asa ca stiam, in parte, la ce sa ne asteptam. Din comoditate, dar si pentru ca nu doream sa avem foarte multe surprize pe drum, am ales din nou agentia Christian Tour si am plecat spre Corfu tot cu autocarul.
La fel ca si anul trecut, ceilalti romani care au plecat odata cu noi nu s-au dezis de vechile obiceiuri. Plecarea din Bucuresti (care ne-a lasat aceeasi impresie de imbacseala si mitocanie) era stabilita pentru ora 16.00, insa a trebuit sa asteptam 20 de minute un grup de 7 persoane care nu au reusit sa ajunga la timp.
Ghida de la Christian Tour ne-a spus ca daca nu vom avea probleme la vama ar trebui sa prindem ferryboat-ul spre insula la ora 7 dimineata. A fost o veste buna, pentru ca ne asteptam, din cele auzite de la altii, sa facem mai multe ore pe drum. Pentru a ajunge in Corfu trebuie sa traversezi, de la est la vest, toata partea de nord a Greciei, insula fiind situata in Marea Ionica, destul de aproape de "tocul" "cizmei" numite Italia.
Din pacate, insa, drumul nostru nu a fost lipsit de suprize neplacute. Desi am sperat ca, dupa un an, Bulgaria s-a schimbat in bine, cat de cat, autocarul nostru a oprit la aceleasi popasuri infecte, cu bude turcesti care iti intorceau stomacul pe dos. In primul din aceste popasuri, cam la jumatate de ora de granita, autocarul nostru s-a... stricat! A trebuit sa asteptam 2 ore pana cand cei doi soferi, domnu' Ovidiu si domnu' Vasile, ajutati de unul din pasageri, mecanic, se pare, si de bulgari, au reusit sa rezolve problema. In ciuda nervilor pe care ni i-am facut, a fost chiar amuzant! Motorul autocarului a fost racit cu apa de la un robinet, apoi uscat cu un foehn de par adus special de bulgari!!! In timp ce soferii si mecanicul incercau sa schimbe cureaua rupta si sa repare ce era de reparat, ceilalti pasageri supravegheau cu ochi de "experti" desfasurarea operatiunilor. 2-3 bulgari, din care unul, care parea sef, avea un nume foarte "bulgaresc" - Ahmed- alergau de colo colo ca sa ii ajute pe romani. Mai tarziu, am aflat ca ajutorul aparent dezinteresat al vecinilor specialisti in muraturi i-a costat pe soferi doar... 150 de euro!
In fine, problema a fost rezolvata, insa am pornit din nou la drum cu 2 ore intarziere fata de celelalte 2 autocare care au plecat odata cu noi din Bucuresti. Nu am reusit sa recuperam nicio ora pe drum...

Ziua 2 - Kali mera, Kerkyra!

Pe la 4.30 dimineata am ajuns, in cele din urma, pe taram grecesc, tot prin Serres. Din fericire, grecii tocmai dadusera in folosinta, de vreo 2-3 saptamani, o autostrada nou-nouta, superba, A2. Desi drumul taie o regiune muntoasa foarte spectaculoasa, Epirul, am ajuns in Igoumenitsa, de unde trebuia sa luam ferryboat-ul, pe la 9.30. Nu cred ca vom avea vreodata in Romania un drum atat de bine facut, cu tuneluri de 3-4 kilometri direct prin munti, cu viaducte impresionante si o suprafata ca hartia (alo, Berceanu & compania, se aude?)... In ciuda autostrazii, care ar fi imbiat orice sofer sa "dea blana", baietii de la Christian Tour nu au depasit viteza regulamentara de 90 km/h (mai bine asa decat altfel).
In Igoumenitsa, am ratat la mustata ferryboat-ul de 9.30, asa ca am mai pierdut o ora asteptandu-l pe urmatorul. In fine, am pornit spre Corfu imbarcati pe albastrul Aheos, iar marea si peisajele ne-au facut imediat sa uitam toata oboseala de pe drum. Calatoria pe mare a durat cam o ora si jumatate, iar spre final am putut admira din larg fortaretele si casele venetiene din Corfu Town, capitala insulei.
Dupa debarcare, a urmat o calatorie de 45 de minute greu de suportat pentru cei cu stomacul sensibil. Am fost dusi in statiunea noastra, Agios Georgios (Sfantul Gheorghe, pe romaneste), cu un autobuz condus de un localnic pentru ca autocarul nu incapea pe toate drumurile din insula. Fiind, practic, un masiv muntos aruncat in mare, cel putin in partea de nord, Corfu e plina de drumuri cu serpentine, cu numeroase curbe in ac de par, pante si rampe. Prin multe sate, drumul nu are decat o singura banda pe care abia incape un autobuz. Gratie priceperii soferului, grecul Yannis, am ajuns cu bine in statiune.
Ca o paranteza, noi am ajuns mai repede in Agios Georgios decat prietenii nostri care au ales sa vina in Corfu cu avionul si au platit aproape dublu pentru sejur. Desi au aterizat in capitala insulei pe la 12, autobuzul care i-a adus in statiune a facut peste 4 ore pana la hotel, pentru ca s-a oprit de mai multe ori sa lase turisti si in alte locuri... Drumul a fost greu mai ales pentru doi din prietenii nostri, care erau cu fetita lor de 2 ani. Fetitei i s-a facut rau din cauza serpentinelor...

Ziua 3 - Agios Georgios (Pagi)

Am descoperit cu mare placere ca locul in care este amplasata statiunea Agios Georgios (Pagi) este mult mai spectaculos decat parea in pozele pe care le vazusem inainte de a pleca din tara. Localitatea este rasfirata pe vreo 2 km de-a lungul unui golf in forma de potcoava, in partea de nord-vest a insulei. De o parte si de alta a golfului se inalta munti spectaculosi, in spate se ridica crestele inverzite de maslini si chiparosi ale celorlalti munti din insula, iar in fata, cat vezi cu ochii, splendida, de un albastru-verde schimbator, marea. In prima zi de plaja, apa era destul de tulbure si erau valuri, insa asta nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de ce vedeam. Nu am vrut sa stam pe plaja din fata Hotelului Alkyon, unde eram cazati, pentru ca acolo erau, din cate am vazut, pietre cu alge in apa, dar si romani galagiosi si cam stupizi, asa ca am cautat un alt loc. Am gasit, pe la mijlocul statiunii, o portiune de nisip administrata de Yannis, care cerea 6 euro pentru doua sezlonguri si o umbrela, pe toata ziua. Ca bonus, simpaticul grec avea un chiosc de unde puteai lua, gratis, de la ochelari si tuburi de respirat pentru snorkeling, la mingi, rachete de tenis, saltele si colacei pentru copii. Alegerea plajei a fost inspirata pentru noi si pentru ca in spate era un supermarket, de unde ne-am putut alimenta cu bere, sucuri, etc., la preturi foarte mici (bere la doza 0,80 eurocenti-1 euro, sucuri naturale de fructe-1.50 euro litrul, inghetata pe bat, 1.60 euro, etc.).Taverna Marina, din fata hotelului nostru nu ne-a inspirat prea mult. Era scumpa, din cate ne-am dat seama din prima zi (pentru cei care nu au mai fost in Grecia, va recomand sa aplicati testul "tsatsiki" pentru a va da seama cat de scump este un restaurant. Cineva mi l-a recomandat si mie si functioneaza: daca intr-o taverna, tsatsiki e vandut cu 2.50-3 euro, atunci inseamna ca preturile sunt ok. Daca pretul e mai mare, taverna e deja scumpa). Mai mult, cei de acolo serveau toate felurile cu cartofi prajiti si nu mica ne-a fost mirarea cand o prietena de-a noastra a primit o portie de lasagna cu... cartofi prajiti!Fara sa cautam prea mult, am dat de taverna Dixtia, unde am gasit mancare pe gustul nostru si preturi acceptabile. Daca la Marina, un fel traditional precum stifado era 9 euro, aici il puteai cumpara, mai bine gatit, cu 6,50 euro.
Ziua a curs apoi linistita, fara prea multa agitatie. Am lancezit la soare, am admirat peisajele si ne-am umplut ochii cu marea. Seara, am luat cina la Ostrako, o taverna de familie situata chiar langa hotel, cu mancare excelenta.

Ziua 4 - Pe drumuri serpuite

La fel ca si anul trecut, in Thassos, am decis sa ne distantam de grupul de romani si nu am luat niciuna din excursiile optionale propuse de agentie. Prin urmare, am inchiriat, pentru o zi, o masina cu 8 locuri, pentru care am platit 80 de euro plus vreo 40 de euro benzina.
Dis de dimineata, am pornit la drum pe sosesele intortocheate ale insulei. Din fericire, unul din prietenii nostri este sofer experimentat si a reusit sa ne duca fara probleme unde am vrut. La scurt timp, am oprit pentru a admira, din inaltimi, golful in care este situata statiunea noastra.
Prima oprire a fost la Angelocastro, o fortareata medievala cocotata pe un varf de munte, aflata putin mai la sud de Agios Georgios. Privelistea din mijlocul cetatii era absolut uimitoare, mai ales spre sud, de unde se vedea unul din cele mai frumoase locuri de pe insula, Paleocastritsa.
Nu am putut sa nu ma intreb ce simteau oamenii care au locuit in forteata, odinioara, cand se trezeau, zi de zi, cu asemenea privelisti in fata ochilor. Dupa ce am mai zabovit putin in "Fortareata Ingerilor", ascultand bazaitul asurzitor al cicadelor, am pornit din nou la drum, spre Corfu Town sau Kerkyra, orasul capitala a insulei. Urbea e foarte veche, atragand turistii prin numeroase situri arheologice, dar si prin cartierul vechi, marturie a civilizatiilor care s-au batut pentru insula si au stapanit-o de-a lungul veacurilor: barbari, turci, venetieni (vreo 400 de ani), englezi, greci.
Oraselul are un aer meridional tipic, casele poarta patina timpului, iar gradinile publice sunt impecabile. Dupa ce am luat masa in Corfu Town, am coborat ceva mai la sud, pentru a vedea unul din locurile-simbol ale insulei, Manastirea Vlacherna, construita in mijlocul marii, si insula Pontikonisi (Insula Soricelului). Dupa oprirea de la Pontikonisi, am luat drumul spre nord, pentru a vedea doua din cele mai spectaculoase plaje de pe insula: Peroulades si Sidari-Canal d'Amour. Desi distanta nu era mare, am facut aproape o ora pe drumurile serpuite ale insulei. Peroulades este un loc absolut spectaculos, impresionant, un loc in care forta valurilor si a vanturilor marine se simte din plin si care, ca om, te face sa te simti mic si neinsemnat.
La Sidari-Canal d'Amour, apa a sapat santuri adanci si grote in peretii din argila nisipoasa. Am fi vrut sa facem baie acolo, dar marea era foarte agitata si am vazut, undeva, un afis pe care scria "Danger of Death". Seara, obositi dupa drum, am fost rasplatiti cu un apus de soare suberb in statiunea noastra.

Ziua 5 - Soare, mare, concediu...

Dupa o zi pe drumurile serpuite ale insulei, am zis ca e cazul sa nu uitam ca suntem, totusi, in concediu, asa ca ne-am odihnit. De dimineata, am avut o surpriza foarte placuta: pesta noapte, apa se limpezise ca prin minune si nu mai era nici urma de val.
Totusi, a existat si un dezavantaj: apa era incredibil de rece, vreo 16-17 grade, a zis cineva. Yannis, simpaticul grec de la care inchiriam sezlongurile, ne-a explicat ca marea se racise pentru ca batuse Mistralul, si ca trebuia sa mai asteptam cel putin o zi pana se va incalzi.
Nu ne-am deprimat, ci, dimpotriva, am incercat sa facem baie, in cautare de sporturi extreme :). Cand intri in apa atat de rece simti ca si cum sute de ace minuscule ti-ar intepa tot corpul, iar cand iesi afara, la soare, simti, la propriu, cum te dezgheti.
Cateva ganduri despre corfioti, asa cum sunt numiti locuitorii insulei. Spre deosebire de cei din Thassos, unde, se pare, turismul abia incepe sa se dezvolte, corfiotii ni s-au parut a fi mai putin primitori si ospitalieri. Nu e vorba ca nu zambeau sau nu te faceau sa te simti bine, dar ne-au parut mai distanti. Comportamentul lor se explica, probabil, prin faptul ca sunt satui de turisti, insula fiind de mult timp in circuitul international. De altfel, in Agios Georgios era plin de nemti, italieni, cehi, polonezi si rusi, iar in alte statiuni am vazut foarte multi englezi.
Ziua a decurs intr-o totala lenevie din partea noastra, la pranz, am mancat la Dixtia (unde am facut poza de mai jos), iar seara, la Ostrako, dupa cu ne obisnuisem deja.

Ziua 6 - "Picere power"

Dupa o dimineata petrecuta lenevind la soara, dupa-amiaza, am zis sa incercam si un sport extrem: mersul cu hidrobicicleta. Pentru 10 euro/ora, am inchiriat un astfel de vechicul de patru persoane, din care doar 2 pedalau. Dupa cum spunea un prieten, hidrobicicleta mergea cu "picere power". A meritat toti banii, pentru ca apa era fantastica si ne-am umplut ochii cu albastru, turcoaz si verde!
Am decis sa mergem spre Porto Timoni: in partea dreapta a statiunii, muntele coboara abrupt in mare, formeaza doua golfulete gemene, despartite de o limba subtire de pamant, si isi continua apoi drumul prin apa, cu alte stanci abrupte.

Ziua 7 - Thalassa!!!

In penultima zi a sederii noastre in Corfu, am trait cea mai frumoasa experienta din toate: o plimbare de cateva ore cu barca, pe mare! Am inchiriat o salupa cu motor de 8 persoane, pentru 8 ore, cu pretul de 100 euro+45 de euro benzina. Dupa un scurt instructaj, am fost lasati sa mergem singuri cu barca pe mare. Experienta a fost extraordinara, din toate punctele de vedere! O zi intreaga, marea si briza ne-au intrat in toti porii, ca sa nu mai vorbim de peisaje, care iti taiau rasuflarea!
Mai intai, am pornit spre nord, pentru ca voiam sa vedem Peroulades si din larg. Rand pe rand, ni s-au dezvaluit in fata ochilor golfurile insulei, cu statiunile lor cochete, dar si stancile crescute din mare ca niste colosi.
Am facut un mic ocol pana la o insulita nelocuita din larg.
Apoi, am vazut din larg coasta spectaculoasa de la Peroulades. Peretii din argila nisipoasa ai tarmului pareau taiati cu un cutit. Apa avea o culoare mult mai frumoasa decat in pozele umile pe care am reusit sa le suprindem.Am oprit sa facem baie pe o plaja la care nu se putea ajunge decat cu salupa. Nisipul era incredibil de fin, apa calda, curata ca lacrima...Dupa baia de la Peroulades, am pornit din nou spre sud, pentru a ajunge in Paleocastritsa, un loc de o frumusete extraordinara. Pe drum, am trecut din nou prin fata golfului care adaposteste statiunea Agios Georgios.Paleocastritsa e o regiune a insulei in care muntii par ca s-au prabusit in mare, formand golfulete si lasand peste tot stanci golase in mijlocul marii.
Am oprit in portul Alipa, ca sa luam masa. Nu ne-am priceput prea bine sa "parcam" barca si am ocupat vreo trei locuri de la ponton, dar... nu au fost probleme.
Dupa masa, am pornit spre statiunea noastra, insa pe drum, am oprit sa facem baie intr-un loc superb, o plaja sub munte, la care nu se ajungea decat cu barca. Spre deosebire de Peroulades, unde era nisip fin, aici, atat in apa, cat si pe plaja erau doar pietre albe, slefuite de mare, iar apa era mai frumoasa decat orice piscina de pe lumea asta!
Obositi de atata frumusete de nedescris in cuvinte, am pornit spre statiune gandindu-ne, cu totii, ca ziua petrecuta pe mare a fost cea mai frumoasa din tot concediul. Nu mai gasesc epitete ca sa descriu cat de minunate sunt locurile pe care le-am vazut... pozele nu redau decat partial ce am putut simti!